Pana mea…

Acum cateva zile am citit un editorial vechi in revista Tango semnat de Alice Nastase. Auzisem numele de cateva ori pe la televizor dar nu stiam unde si in ce fel presta respectiva doamna. In editorial, ca de altfel in toata revista (de fapt, cam 70%) era vorba despre munca, despre cariera si despre pericolul pe care il reprezinta cariera pentru viata personala. Se numea “Pactul cu munca”, foarte inspirat. Alice Nastase nu scria ceva socant, nimic nou. Scria ceea ce femeile si nu numai ele cunosc foarte bine, insa uita sau nu vor sa bage in seama, decat atunci cand, cum spunea si distinsa doamna, este prea tarziu. Ca te arunci in munca, iti faci cariera, bani si la un moment dat te trezesti ca ai imbatranit si nu prea ai amintiri. Sau chiar daca le ai, sunt atat de incetosate, incat nici nu le mai iei in seama. Dragoste? Bleah. Munte? Bleah. Mare? La fel. Serviciu, casa, dus, masa, somn. Se raresc pana si intrebarile de gen: “Cum a fost azi?”, pentru ca raspunsul este mereu acelasi si celui de langa tine, femeie sau barbat, i se pare penibil sa mai intrebe…

Ieri am aflat ca o doamna directoare din trustul Ringier (tanara dealtfel) si-a dat demisia din cauza faptului ca viata personala ii este foarte afectata de munca. In consecinta a hotarat sa-i dea atentia cuvenita (vietii personale) si a renuntat la postul pe care altii se bat. Habar n-am daca acesta este motivul real al demisiei. Insa vreau sa cred ca da. Iar daca este asa, din partea mea felicitari. O sa spuneti ca da, dar a facut o gramada de bani. Iar eu vin si spun ca invariabil cei care au, vor mai mult, nu ar fi asta motivul. Deci, felicitari d-nei/d-rei care a facut pasul asta, daca l-a facut din motivul expus…

Uneori ma intreb ce as face eu ca senator sau deputat. Cum m-as comporta fiind acolo, in sala, votand sau discutand pe marginea proiectelor de legi. Niciodata nu m-am gandit cum m-as comporta nefiind acolo si imi dau seama ca sunt tampit. Uite, Crin Antonescu, cel care nu lipseste aproape de la nici o emisiune tv (prin telefon sau chiar din platou) si de cate ori are ocazia, este foarte dur si ferm in declaratii, conform unui studiu al Institutului pentru Politici Publice (uite ca si pentru asta e nevoie de un institut), este cel mai mare chiulangiu din Parlament. Nu are nici un vot exprimat in sesiunea parlamentara de toamna. Urmeaza o gramada de alti alesi, dar mi-e scarba sa mai dau nume. De fapt ce rost are? Eu imi tocesc degetele pe tastatura sa scriu despre ei? Nici macar asta nu merita, cred ca toata lumea e de acord, nu? Sa votam! Ridicati mana. Asa…strangeti pumnul. Asa. Si acum scoateti degetul mijlociu. Perfect! Ca sa le aratam macar ca ne pasa.

Cea mai tare femeie impresar din patria noastra, Ana Maria Prodan, adevarata fiica a cantaretei country de la noi, Ionela Prodan, pe numele de scena Ionela Prodan, a avut pierderi de 2 milioane de dolari datorita problemelor bancare din SUA. Groaznica stire, de prima pagina. Cu atat mai mult cu cat Ana Maria Prodan apare in prima pagina imbracata sumar. Oare din cauza faptului ca nu mai are bani? Cred ca marea masa a romanilor va avea o zi si o seara foarte trista dupa ce a citit asta in Libertatea. Eu unul abia imi pot stapani lacrimile… Sper ca suma de 2 milioane de dolari sa reintre in contul Anei si cat mai curand sa o vedem din nou in Libertatea pe prima pagina spunand ca a castigat 2 milioane de dolari. Macar sa-i puna la loc…

Am aflat azi ca undeva la Constanta un cetatean a suferit o operatie la mana. Pana aici chiar nu e nimic deosebit, chestia interesanta este ca omul s-a operat datorita faptului ca la cea mai mica miscare a bratului, lesina. Mi-a fugit gandul la ceea ce ar fi putut face omul ala ca sa lesine. Sa bata la taste ca mine acum, sa bata covoare, sa scrie de mana vreun text, sa arate cu degetul, sa se scobeasca in nas, sa faca niste clatite sau sa faca ceea ce-si face omul cu mana lui si nu se numeste lucru manual ci altfel… Ma gandesc daca Ceausescu ar fi suferit de o astfel de afectiune. Ar fi lesinat la fiecare silaba. Sau Cioroianu, in clipa in care a grait “Good point!” si a aratat degetul mare? Sa fi cazut lat, prada unui lesin… Sau Traian Basescu? Sa fi incercat sa duca microfonul la gura pe scena in Piata Constitutiei si sa se intinda si el pe podea… Sa mai zic de Monica Columbeanu, care in film isi folosea si mana?…

Da… 500 de euro suvita cu cristale Swarovsky, 1000 de euro tatuaj la baza genelor, 2000 de euro gene false batute cu pietre Swarovsky. Cum mama dracului sa-ti pui gene false cu cristale Swarovsky? Pana la urma isi vor bate Swarovsky si in fund, in nas, in omusorul din gat, in retina, in talpa, in ficat, bila si rinichi, ca sa aiba pietre la rinichi, dar sa fie Swarovsky.

Cred ca imi voi lasa mustata si barba si imi voi implanta pietre Swarovsky in suvite. As arata cool, nu? Plus ca la mine ar fi naturale, nu false, ca genele aleia de la Bambi. Ma voi tatua intr-un loc anume, ca sa fie neagra, ca tot se spune despre negri ce se spune… Imi voi implanta silicon in burta si ma voi tunde zero, pentru ca burtosii cheliosi sunt la mare cautare (deh, burta - prosperitate)…

S-a luat. Si nu sunt eu nici de data asta. De fapt nici n-am incercat. Asa cum spunea cineva, loteria asta a noastra, 6 din 49 nu este decat o alta modalitate, pasnica ce-i drept, de a statului de a ne mai lua niste bani din buzunar. Un fel de impozit pe care il platim fara sa fim obligati. N-am castigat niciodata la loto, cel mult am avut 3 numere pe bilet. O data am avut sase, dar comparam numerele de pe biletul jucat cu cele pe care le jucasem si m-am bucurat degeaba pentru o secunda…

Deci, cum spuneam, s-a luat premiul cel mare. Si daca l-a luat Elodia, cum spuneam pe alt blog? Oricum, mai bine fara banii aia… Cred ca te ticnesti un pic in clipa in care afli ca ai castigat un asemenea purcoi de bani… Ca sa nu mai zic cati dusmani iti faci brusc…

Sarac si cinstit! Uite-asa, mare dreptate avea domnul…

Nu, nu s-a inventat, cel putin nu inca. Dar tare mi-as dori, asa cum unii barbati isi doresc o femeie gonflabila, sa se inventeze masina gonflabila. Asa as scapa de chinul zilnic de a gasi spatiu de parcare, dimineata cand ajung la munca si seara cand ajung acasa. As scoate dopul si gataaa. As pleca acasa cu masina sub brat cu un zambet sau un ranjet de satisfactie la gandul ca o multime de saraci oameni ai muncii cauta disperati un loc de parcare in fata blocului… Daca ma citeste vreun inventator l-as ruga sa incerce. Poate ca voi avea si eu reducere la cumparare, pentru idee…

Pai de ce? Adica poate domnul Iliescu sa isi faca blog si eu nu? Adica domnia sa poate sa si scrie zilnic si eu nu? Deci nu se poate. Trebuia sa ma apuc si eu de asta. Macar sa incerc. Multumesc anticipat tuturor vizitatorilor si cititorilor. Bine m-ati gasit!