Ofer recompensa, evident morala… Nu m-am gandit la “suc de portocale”, nici la “defectul portocalei mecanice”, nici la lipsa titularilor. M-am gandit la limpezimea creierului unui selectioner care vroia sa se califice aparandu-se. Care vroia sa se califice cu doua egaluri, dupa care a adoptat o tactica identica, desi nu avea nimic de pierdut in repriza a doua, cand de partea cealalta era clar… Trebuia sa atace. Si ataca in minutul 80. Eu atacam din prima. Dar… Ca de obicei, suntem mici si asa cum spunea “pe sticla” Florentin Petre, marele jucator din Bulgaria, avem mentalitate de “balcanici”, noi nu suntem ca acolo, olandezii au alta mentalitate… Stimate domnule electrocutat la pescuit care alergi pe niste bani pe care unii doar ii viseaza in aceasta tara, balcanici pot fi considerati si turcii. Turcii care intr-un meci au facut cat altii in 10. Asta e numarul lui Hagi parca…

In plus, va bateti joc, alergati ca personalul de Rosiori de Vede, va faceti ca munciti, niste fraieri se uita la voi, un destept ca Dinu va comenteaza citand din Kant, un altul vorbeste de parca ar fi jucat ieri pe teren desi are 70 de ani, eu imi pun sperante in voi fara sa joc la pariuri, ci pentru ca sunt unul dintre putinii imbecili care mai cred… Dar in ce sa mai cred? Sa cred in sotia lui Mutu care apare in ziar? In a lui Chivu care si ea este prin ziare? Nasteri, botezuri, logodne… astea sunt stirile din sport.

Vinovat? Pentru esecul asta? Poporul roman. Nu e ESEC??? Este. Pentru ca de fiecare data am gasit scuze. Este un esec de toata jena!!! Sa-ti fie rusine domnule Piturca, pentru ca ti-a fost frica sa ataci, cu orice ai fi avut la indemana. Nici macar cand a fost 1-0 in celalalt meci, nu te-ai trezit. Esti un om prea orgolios…

De ce m-am gandit la bricheta? Pentru ca o bricheta portocalie de la candidatul blaga, sau oricare ar fi fost el apartinand partidului ne-ar fi salvat… Va dati seama? Era portocalie!!! Era de la olandezi… Aruncata la momentul potrivit…

Ofer recompensa pentru o ocazie de a pierde o bricheta.

Nu scriu aici, decat foarte rar. Nici macar nu intru pe propriul meu blog, ca sa vad daca nu cumva cineva s-a apucat sa ma comenteze. Iata ca am intrat si am vazut un comment. Brusc, cineva a cautat pe google “imagini cu burta” si a gasit un articol de-al meu. Dupa care m-a “palMuit”, direct, precum activistii de partid, sau feministele din america (nu intamplator scriu cu litera mica).

Daca esti femeie si ai un blog care se numeste “De ce urasti barbatii” esti cool, esti in trend, esti beton, te pupa toata lumea in cur (femeile pentru ca vad o luptatoare iar barbatii pentru ca sunt pacifisti sau vor sa o cunoasca pe cea care ii uraste).

Citesc un articol la un moment dat in ziarul care are vreo 200 de mii de exemplare despre o burta si mi se pare de rahat sa fie mediatizata chestia asta. Cineva se trezeste sa comenteze ca e anormal, ca sunt misogin si ca “suntem niste monumente de misoginism”

Ei bine, m-au enervat teribil imaginile cu burta ale primului barbat insarcinat, ca sa nu mai spun de imaginile cu barbatul insarcinat care matura curtea casei. Daca vorbeam despre asta oare as mai fi fost comentat?

Pentru toate femeile frustrate de pe lumea asta, grase, urate, slabe, frumoase, mincinoase (pardon, e pleonasm, asta ca sa ii arat cuiva ce inseamna misogin) si nu in ultimul rand pasionate de modelling, dans, muzica si drumetii… Succes!

Pana unde trebuie sa mearga prostia ca sa ma consideri misogin cand scriu despre o burta?

Stiti taximetristii? Oamenii aia pe care ii uraste toata lumea, dar care sunt foarte utili si care te duc acasa cand tu ai “consumat” si nu mai poti conduce (pentru ca ai creier si nu doar bani). Care se uita la tine si te refuza (dupa care ii injuri, de fapt le faci incantatii gen “-stelnita”, “-stele”, “-jania”, “-ortii”, “-anitii” ) pentru ca “nu au drum spre casa si vor sa se retraga”. Actualii birjari, cu care poti sta de vorba, pe parcursul drumului, despre orice: masini, sport, politica, femei, familie, profesie, furturi, afaceri… Am zis si politica. Da, unul dintre domeniile preferate, alaturi de femei si de fotbal la care se pricepe toata lumea (cu exceptia femeilor, care se pricep la fotbal si politica, nu la femei).

Azi am aflat ca Ovidiu Zara candideaza la primarie. Consilier. Stiam ca Piedone candideaza la primarie ca primar (sectorul 4). Tot azi, am aflat de la un taximetrist ca sectorul asta e “cel mai nasol”. Ca nu s-a facut nimic, ca totul e “varza”, ca macar “Vanghele” a mai facut cate ceva la 5, ca la 2 e mafie mare, ca la 6 e… Pardon. La 6 stau eu, sectorul 6. Ce se intampla aici? Pana acum am vazut un singur candidat, pe un anume Antonel. Simpatic, cu ochelari, ar fi trebuit sa poarte monoclu, dar nu conteaza. In rest zero. Mi-au facut parc in spatele blocului, ca sa aiba patrulele de politie unde sa manance si sa bea ziua si de ce sa se fereasca noaptea, pentru ca noaptea “vine huliganii”, cum spunea un muncitor, fauritor al parcului, parc in care o banca are pretul de 20.000.000 lei (vechi). Si care patrule sa chestioneze cetateanul din bloc (un vecin), pentru ca are neobrazarea sa-si taie (de langa fereastra) o floare de liliac din arbustul pe care el l-a sadit acum 30 de ani.

Dar am divagat, vorbesc despre sectorul 6, cand incepusem cu vestea ca la sectorul 4 vor candida Zara si Piedone. Pentru ca i-am cunoscut pe amandoi, pot sa spun ca eu nu merg la vot. Pentru simplul motiv ca stau in sectorul 6 si nu am pe cine vota. Cel putin deocamdata…

Si pentru ca se scumpeste painea, era normal ca Guvernul sa se gandeasca la bugetari si sa le creasca salariile. Si le-a marit. A inceput cu bugetarii care ne conduc, adica Basescu, Boc, Olteanu, s.a.m.d, daca nu i-am numit pe toti, este pentru ca sunt prea multi si n-am loc. In plus nu cred ca merita…  Ca sa aiba oamenii domne cu ce sa se duca la Billa sa isi faca niste cumparaturi. Sa mai zic de cat o sa-l coste pe statul roman masa lui G.W. Bush? Adica 360 de lei noi. Ma intreb ce naiba mananca? Sau cat? Ultima data cand am mancat la un restaurant si n-am mancat chiar intr-o bomba ordinara, am bagat in mine de 300 de mii de lei vechi de n-am mai putut sa ma misc. Ce i-or da domne sa manance? Legume de mare? Icre de casalot? Salata de anemone, sau pastrama de Corali? Nu inteleg… Sau poate ca numai painea costa jumatate din suma… Ca sa nu mai zic de bacsis. Clar, fiind cam 10%, ospatarul va primi 360.000 de lei vechi. Cat sa poata si el sa manance ca si mine la un restaurant normal, ba chiar mai mult. Sa ia si o bere…

Va doresc pofta mare!

Am gasit, navigand, un site… Asta s-au gandit doi “nebuni” sa faca. Anunturi pe care sa le dea functionarilor de la aeroport pentru a fi citite si auzite in difuzoare:

- Arheddis Varkenjaab and Aywellbe Fayed

chestie care suna cam asa: I hate this fucking job, and I will be fired

- Arhev Bin Fayed and Bybeiev Rhibodie

care suna asa: I have been fired, and bye-bye everybody

- Aynayda Pizaqvick and Malexa Kriest

care suna asa: I need a piss quick, and my legs are crossed

- Awul Dasfilshabeda and Nowaynayda Zheet

care suna asa: Aa-ooh, that feels better, and now I need a shit

- Makollig Jezvahted and Levdaroum DeBahzted

care se citeste asa: My colleague just farted, and left the room, the bastard

Daca vreti sa si ascultati, se pot gasi aici

Cineva m-a provocat. Mi-a propus sa incerc sa scriu despre lumea mea perfecta. Sau cum as vedea eu lumea in care as trai fericit. Cum ar arata? Nu cred ca ar fi chiar perfecta si nici nu imi doresc perfectiunea…

La munte. Pentru ca imi place foarte mult muntele. Sa fie la Busteni, sau orice alt mic orasel de munte care sa-i semene. Sa locuiesc intr-o casuta de lemn fie si fara nici un etaj, in care sa am o bucatarie, o baie, si o camera mare in care iarna sau vara cand e racoare sa fac focul si sa privesc muntele pe fereastra. Sa nu ma gandesc ca nu am unde sa parchez masina, ca n-am cum sa ma urc in autobuz din cauza altora care mi-au luat-o inainte. Sa nu ma gandesc cu groaza ca trebuie sa achit datorii la banci, la intretinere, la lumina, internet si altele asemenea. Sa nu ma gandesc ca trebuie sa ma trezesc la nu stiu ce ora ca sa ajung peste alte 2 la serviciu. Sa merg in centrul oraselului, sa-mi cumpar ce-mi trebuie, eventual sa iau masa la vreun mic mic restaurant, in care lumea se cunoaste. Sa ma plimb cat e ziua de lunga, sa stau la soare daca e cald sau sa ajung acasa ud de la zapada. Sa nu aud de stiri de la ora 5, de politica si politicieni corupti, de crime si accidente. Sa ma trezesc dimineata nu de nevoie, ci de placerea de a gusta din racoarea momentelor cand soarele inca nu s-a hotarat sa se iveasca, sa beau o cafea fierbinte ascultand cum se trezeste natura la viata.

Nu mi se pare chiar utopic, macar se se intample asta vreo 10, 15 zile din an. Ca sa pot merge mai departe… Pentru cei care vor citi, poate ca va parea un vis modest. Dar mie imi ajunge… De-as avea locul asta…

Am citit pe blogul lui Ovidiu Zara propunerea ca domnul Tariceanu s-o numeasca in fruntea Ministerului de Justitie pe Elena Udrea. Intr-adevar, laudabila propunere. In deplin consens cu amicul Ovidiu Zara, vin si eu cu propunerile mele, ca sa spulber o data pentru totdeauna ideea ca as fi cumva misogin. Astfel eu zic asa:

- Elena Udrea la Justitie (cum spune Ovidiu);

- Alina Plugaru la Interne;

- Irina Loghin la Cultura;

- Monica Columbeanu la Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii in Sanse;

- Surorile Irimia zise si Cheeky Girls (cu consilier Lembit Opik) la Externe;

- Nikita la Ministerul Apararii;

- Laura Andresan la Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului,

iar lista ramane deschisa… Sa vedem ce propuneri mai apar…

Acum ceva timp, in spatele blocului in care locuiesc, gradinile pe care cei din zona le amenajasera au fost rase, plopii din zona au fost si ei taiati, ca si alti copacei, pentru a face loc unui parc. Parc care se va amenaja la nici o suta de metri de alt parc, numit “Drumul Taberei”, sau “Moghioros” pentru cei nascuti mai devreme si care sunt familiarizati cu denumirile vechi. Alei pavate pe care poate merge o masina. Pana acum la asta se lucreaza.

Nu ma supara ca se amenajeaza un parc. Daca acest parc ar fi plin de verdeata. Insa, nu-i vad rostul, atata timp cat parcarile sunt aproape inexistente in zona. Ca sa nu mai zic ca aleile urmeaza strict tronsonul de tevi din pamant ale RADET si care, inevitabil se sparg din timp in timp. Ceea ce urmeaza este interventia, sapaturi peste sapaturi, care vor face minunatul parc praf si pulbere. In plus, zona este destul de ferita, drept pentru care aici isi vor face veacul toti cei care dintr-un motiv sau altul se aduna pe strazi… Pentru ca politia umbla in Logan, iar masinile nu vor avea acces printre blocuri. Nu stiu cine a avut geniala idee de a amenaja asa ceva, insa ii doresc multa sanatate. Iar daca e vorba de primar, sa nu se mire daca nu va mai fi ales. Sau poate ca nici nu mai candideaza…

Subsemnatul, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca. Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului “Speranta”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de CENZURAT, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: “Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT.
Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate si sa stau in bratele mamei.
Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc ……… MIC!

Am primit chestia asta de la un prieten pe mess. Foarte interesanta…

Baietii de la Cassa Loco s-au gandit sa formeze un sindicat care sa le apere interesele, lor si celorlalti artisti din Romania, iar una dintre chestiile pe care vor sa le rezolve este aceea de a nu mai accepta aparitii tv si radio fara sa fie platiti. Sa spun ca pentru baietii de la Cassa Loco as fi de acord. Dar sa vina Keo si Andreea Balan si sa ceara bani ca sa apara pe la vreun post (mare sau mic) tv sau radio mi se pare prea de tot. Mihaela Mihai (pentru cei nascuti mai tarziu, este vorba de o mare voce a Romaniei din perioada muzicii usoare) a spus ca cererile artistilor sunt fundamentate. Sunt fundamentate cele ale adevaratilor artisti. Si daca ma gandesc un pic mai adanc, parca nu. De ce? Pentru ca artistii au nevoie de vizibilitate ca sa isi vanda produsul. Daca nu ar exista promovare cum ar auzi lumea de Cassa Loco? Daca un post de radio ii invita pe baieti intr-o emisiune si se lovesc de refuzul lor pe motiv ca nu primesc bani se enerveaza si nu mai difuzeaza Cassa Loco deloc si nu numai unul, ci toate, ce se intampla? Va fi gasita formatia numai pe DC++, pentru cei cunoscatori. Pentru altii va fi o formatie necunoscuta. Ma gandeam daca posturile de radio ar face si ele un sindicat care sa spuna: “Gata, cei care cer bani pentru a fi prezenti intr-o emisiune nu mai sunt difuzati deloc!” Cum ar fi? Beton. Cu atat mai mult cand e vorba de pseudo-artisti care habar n-au sa cante. Buzicologi, asa cum imi place mie sa le spun.

Ar trebui sa ma apuc si eu de muzica, neaparat… La lu la la lu lei! Plange lumea dupa ei…